se facea ca eram pe o plajă, aceeași de ani de zile... și era noapte... și luna era hexagonală... și ne invadau extratereștrii sau venea sfârșitul lumii sau ceva... dar apoi... eram în siguranță.
eniuei... cam așa arăta:
după multe încercari și tot atâtea eșecuri am reușit să-mi fac filtrul de rezervă.
Trebuie să recunosc, am fost umpic invidioasă pe sccesul Suzanei, o fată extraordinară despre care nu ştiu foarte multe, dar în timp ce admiram lucrările lui Cristian Crisbăşan am ajuns s-o cunosc foarte bine, o fată cuminte şi finuţă, fără inhibiţii, ce-şi iubeşte trupul şi nu-i e ruşine s-o arate... Mă bucur că am cunoscut-o pe Suzana, iar Crisbăşan că fost acolo să scoată ce-i mai bun din ea...