Şi iată cum au ieşit sculpturile lui David.
5 la număr, au necesitat un efort destul de mare... şi în ciuda neînţelegerilor vis-a-vis de amplasarea lor, a meritat cu siguranţă.
Nu mă pot abţine să nu-i mulţumesc lui David Sandu pentru acest proiect, un om de excepţie, cu o minte liberă, a cărui concepte contrazic legile compoziţiei pe care nici D-na Violeta nu le poate desluşi.
Mulţumiri echipei:
Bogdan şi Stefan (aka fraţii Rotea, aka Pic şi Poc) fără de care n-aş fi reuşit să pun totul cap la cap, şurub în piuliţă sau piroane în beton; Mihaela cu răbdarea ei de aur, Mimi cu After effects-u lui cu tot, Cristi, fotograful echipei, ce ne-a încălzit cu bliţul său Canon în cele mai geroase zile din octombrie şi nu în ultimul rând fratelui meu, Vlad ce ma ajutat pe ultima sută de metrii...
miercuri, 25 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu